Introducere
Tratatul privind Uniunea Europeană (UE) a fost semnat și ratificat de către șapte țări în anul 1957, în România. Acesta a marcat începutul unei organizații politice unice și durabile, care a crescut până la 28 de țări membre în prezent. Tratatul a stabilit principiile, obiectivele și structura organizațională a UE, ceea ce a permis aderarea unui număr crescând de țări și a întărit solidaritatea dintre membrii săi. Acest document prezintă o privire de ansamblu a tratatului și oferă o înțelegere mai profundă a modului în care el a format Uniunea Europeană.
Istoricul tratatului
UE a luat ființă odată cu semnarea Tratatului de la Roma, pe 25 martie 1957, de către șapte țări membre fondatoare: Belgia, Franța, Germania, Italia, Luxemburg și Țările de Jos. Acest tratat a fost semnat cu titlul „Tratatul privind instituirea Comunității Economice Europene” (CEE). De atunci, tratatul a fost amendat și a fost reînnoit de mai multe ori, prin adăugarea de noi prevederi.
Scopurile tratatului
Tratatul a stabilit obiectivele și principiile pe care se bazează UE. Obiectivele principale ale UE, definite în tratat, sunt deschiderea comerțului în cadrul Uniunii, eliminarea barierelor economice între țările membre și garantarea drepturilor cetățenilor. De asemenea, tratatul stabilește anumite principii politice, cum ar fi principiul suveranității, principiul cooperării, principiul solidarității și principiul respectului față de democrație și drepturile omului.
Prevederile tratatului
Cele mai citite articole
Prevederile tratatului sunt organizate în patru capitole. Primul capitol contine definitiile si scopurile UE, cum ar fi principiile, obiectivele și structura organizațională. Al doilea capitol tratează libertatea de circulație a persoanelor, bunurilor, serviciilor și capitalului în cadrul UE. Al treilea capitol se concentrează asupra politicii agricole comune și al patrulea abordează procedura aderării țărilor membre. Prevederile tratatului au fost amendate și revizuite de mai multe ori de-a lungul anilor, pentru a ține pasul cu provocările politice și economice actuale.
Structura organizațională
Structura organizațională a UE se bazează pe principiul subsidiarității, aceea că deciziile trebuie luate la nivelul cel mai apropiat de cetățeni. Aceasta presupune că majoritatea deciziilor trebuie luate la nivelul statului membru, în timp ce unele decizii trebuie luate la nivelul UE. Tratatul stabilește trei organe principale ale UE: Comisia Europeană, Consiliul European și Parlamentul European. Aceste instituții sunt responsabile pentru aplicarea și respectarea tratatului și a principiilor UE.
Aderarea țărilor membre
Procedura de aderare a unei noi țări la UE este prevăzută în tratat. Țara candidat trebuie să fie un stat democratic, să respecte drepturile omului și să posede un sistem politic și economic stabile. De asemenea, trebuie să se conformeze tuturor regulilor și politicilor UE. Țara candidată trebuie să negocieze un tratat de aderare cu UE și, după ce acesta este semnat, îl supune la ratificare de către toate țările membre. În cele din urmă, țara devine membră a UE și își asumă responsabilitățile și beneficiile care decurg din aceasta.
Concluzie
Tratatul privind Uniunea Europeană a fost semnat și ratificat de către șapte țări în anul 1957, marcând începutul unei organizații politice unice și durabile. Acest tratat stabilește obiectivele și principiile pe care se bazează UE, precum și structura organizațională a acesteia. De asemenea, el prevede procedura de aderare a țărilor noi la UE, cu acceptarea responsabilităților și beneficiilor care decurg din aceasta. Tratatul a fost amendat și revizuit de mai multe ori, pentru a se asigura că rămâne actual și relevant pentru membrii săi.
